Home » recenzii

Oliviu Crâznic – Verosimilitate și livresc în lumea Zeului Morții

Oliviu Crâznic – Verosimilitate și livresc în lumea Zeului MorțiiŞerban Andrei Mazilu: Anotimpul pumnalelor

Crux Publishing, 2015

 

Şerban Andrei Mazilu (născut în 1983) este ofiţer de marină, publicist, scriitor şi, de curînd, editor (Crux Publishing). A debutat direct în Statele Unite ale Americii, la editura WheelMan Press, cu seria The Angellove Society (romanul Crux, 2013; nuveletele Magic&Madness – 2013 – şi Limbo – 2014).

Anotimpul pumnalelor (Ed. Crux Publishing, 2015) reprezintă debutul scriitorului în limba română deşi, după cum vom vedea în cele de mai jos, complexitatea operei rezultate nu lasă să se întrevadă faptul că Mazilu se află abia la începutul carierei.

Raportat la teoria literară (şi fără a insista asupra noţiunilor de bază prezentate în continuare), Anotimpul… este o creaţie aparţinînd stilului funcţional beletristic, curentului literar neoromantic, categoriei estetice a fantasticului („irealului” – nu neapărat „supranaturalului”, chiar dacă, întîmplător, supranaturalul nu lipseşte din universul ficţional analizat aici), genului literar epic, speciei literare (din punct de vedere formal şi, respectiv, tematic) a romanului neofantastic, subspeciei literare a neofantasticului întunecat. Noţiunea de „fantastic întunecat” am adus-o deja în discuţie în cadrul studiului Literatura „dark fantasy” – publicat în CPSF Anticipaţia nr. 3 (Ed. Nemira, 2013) –, urmînd să revenim asupra acestei noţiuni şi cu alte ocazii. În ceea ce priveşte elementul de compunere „neo-”, utilizat îndeobşte pentru a desemna noutatea, acesta semnalează aici aspectele futuriste împrumutate din literatura ştiinţifico-fantastică (în acest caz particular, tehnologii noi, avansate – nu doar pentru lumea renascentist-victoriană creată de autor, ci şi prin raportare la stadiul de dezvoltare al lumii contemporane).

Subiectul Anotimpului… şi modalitatea în care este tratat amintesc de creaţiile unor Steven Erikson (Cronicile malazane) sau Michael Stackpole (Marile Descoperiri), mai degrabă decît de reuşitele în domeniu ale autorilor români: într-o lume imaginară decadentă, în care singurul zeu existent este Zeul Morţii, domnind peste inechitatea socială şi peste ruinele infestate de creaturi demonice, un grup de asasini (din care ajung să facă parte, întîmplător şi nu prea, chiar unii eroi veritabili) încearcă disperat să restabilească un echilibru întunecat, înainte ca haosul să înghită universul cu totul. Intrigi, atentate, explozii, pumnale sclipind ameninţător sub mantii, aristocrate avide de putere şi cler corupt, savanţi excentrici şi militari forţaţi să devină rebeli, tinere şi frumoase revoluţionare, totul aflat sub semnul fantasticului, al acţiunii şi al dinamismului. Construind universul ficţional al Anotimpului…, Mazilu reuşeşte nu doar să ofere o poveste captivantă (premisa unei ample serii constînd în romane independente, conform declaraţiilor autorului), ci şi să asigure, lucru extrem de rar, stabilitate pilonilor tipici creaţiilor fantastice: personajele sale sînt vii, credibile, dialogurile sînt naturale, intriga curge lin, fără „hopuri” şi fără trucuri superficiale, atmosfera este atent construită şi adecvată aventurilor prezentate, iar decorurile elaborate întregesc un tablou literar care nu poate lăsa cititorul indiferent.

Ceea ce face însă, în primul rînd, din Şerban Andrei Mazilu un scriitor important pentru literatura universală contemporană este livrescul scriiturii sale: un lexic bogat, elevat, pe alocuri poetic, uneori părînd a izvorî din vremuri mai prielnice literaturii decît cele de astăzi, un limbaj stilizat pe cît de neobişnuit, pe atît de binevenit într-o eră a „pierderilor” literare, deoarece prea puţini scriitori mai fac diferenţa dintre limba scrisă şi limba vorbită, dintre stilul beletristic şi stilul publicistic, ori dintre stilul beletristic şi stilul colocvial.

Fără a cădea în păcatul literaturii „neaoşe”, naţionalist-excesive şi patriotic-declamative, promovate intens de anumite segmente ale scenei literare româneşti din ultima vreme şi etichetate drept „artă” în lipsa artei autentice, ţinînd cont, în mod corect, de caracterul eminamente exotic al imaginarului, tînărul romancier atinge în opera sa, totuşi, cu subtilitate, şi problemele României contemporane, transfigurate estetic, dar accesibile unui spirit atent şi iscoditor. De altfel, întreaga scriitură poartă amprenta realului mascat artistic, a verosimilului jucat în alt plan, a „ritualului de exorcizare” în care contează la fel de mult cuvintele, cît și ceea ce simbolizează acestea – personalitatea „exorcistului” – și scopul real urmărit. Reuşind să îmbine fondul cu forma, seria deschisă de Anotimpul pumnalelor se anunţă aşadar a furniza cititorului acea doză regulată de divertisment cultural atît de necesară unei evoluţii spirituale sănătoase, oferind o alternativă pentru capodoperele occidentale şi demonstrînd, o dată în plus, că o carte nu este „excelentă” pentru că autorul are o anumită naţionalitate sau pentru că o promovare intensă a făcut-o cunoscută unui număr mare de cititori, ci este „excelentă” atunci cînd textul atinge anumite standarde de calitate. Desigur, Mazilu nu este primul scriitor român care a publicat un volum comparabil calitativ cu volumele aflate acum la modă pe piaţa internaţională de carte; nu este nici măcar primul care a publicat un volum comparabil cu operele devenite clasice. Să sperăm însă că nu va fi nici ultimul (motive de îngrijorare sînt destule, avînd în vedere trendul general actual, de încurajare a nonvalorilor) – iar meritul său de a menţine ştacheta la nivel înalt rămîne neştirbit şi trebuie recunoscut şi aplaudat ca atare.

În încheiere, se cuvine să menţionăm grija cu care Crux Publishing a editat acest volum, tipărindu-l pe foaie albă, de calitate superioară, rezistentă în timp, ilustraţia copertei (semnată de cunoscutul şi apreciatul artist grafic Ionuţ Bănuţă) înfăţişînd unul dintre personajele principale ale epopeii.

*

Oliviu Craznic (foto Mihaela Nazarie)Consilier juridic, jurnalist și scriitor, Oliviu Crâznic (n.1978) s-a impus repede ca unul dintre principalii reprezentanți ai generației noi din zona F&SF românească. A publicat proză scurtă și articole (recenzii, eseuri, studii) în reviste literare românești și străine. Este prezent în mai multe antologii de proză și deține un premiu al Convenției Europene de SF din 2012, de la Zagreb. A realizat antologia Dincolo de noapte. 12 feţe ale goticului (Millennium Books, 2012).

Volume publicate: …și la sfîrșit a mai rămas coșmarul (roman, Vremea, 2010; Premiul Galileo 2011 pentru cel mai bun roman F&SF publicat în 2010), Ceasul fantasmelor (proză scurtă, Crux Publishing, 2015).

Este unul dintre coordonatorii Atelierului SF&F (edițiile 2014 șI 2015), organizat de Revista de povestiri și Bookblog.

Leave a reply

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also Comments Feed via RSS.

Be nice. Keep it clean. Stay on topic. No spam.

Argos – Science Fiction & Fantasy 



revista poate fi cumpărată de pe:





Archive