Home » articole, sumar

EDITORIAL – Michael Haulică • Comic-conizarea sefeului românesc

Michael Haulică – Reptilienii

Am auzit de mai multe ori în ultima vreme că un exemplu de urmat cînd vorbim despre convenții, festivaluri și alte evenimente care adună fanii SF&F sînt celebrele Comic-conuri, locurile unde se adună fanii benzilor desenate, filmelor și jocurilor electronice. Pentru că vin mulți, pentru că e fun, pentru că sînt invitați actori care dau viață unor personaje celebre în pelicule și mai celebre.

În general, o franciză din această zonă a SF&F&H e cu atît mai celebră în lume cu cît există un film, două, trei făcute la Hollywood. Dacă la Comic-conul din București participă 45.000 de oameni, ca anul trecut, ar fi interesant de știut cîți dintre ei au citit benzile desenate și cîți au văzut filmele. Iar filmele nu sînt totul. Se știe că industria de entertainment e foarte pricepută în a scoate bani din orice, uneori mult mai mulți bani din produse conexe decît din opera principală. Așa ajungem la figurine, tricouri etc. și, revenind la sefeul nostru cel de toate zilele, ar trebui să spunem: OK, să luăm exemplul comic-conurilor, să încercăm să facem și noi ce fac EI.

Adică? Să dezvoltăm o industrie a figurinelor reprezentînd personajele din Abația lui Dan Doboș? Sau pe cele din seria Tenebre a lui Daniel Timariu ori din seria Protectorii a Rodicăi Bretin? Pentru a avea succes însă, ar trebui ca participanții să fi citit mai întîi Abația și Tenebre și Protectorii. Dar tare mi-e teamă că romanele sînt mai greu de prizat decît benzile desenate sau filmele și ar fi dificil de găsit fie și 10.000 de fani ai lui Rimio de Vassur sau Qiqirn. În ciuda gustului public, format într-o măsură din ce în ce mai mare de și filme și BD, care începe să aibă aceleași pretenții și de la literatură, scriitorii ar trebui să rămînă scriitori, să nu devină scenariști. Chiar asumîndu-și posibilitatea de a fi înțeleși mai greu de unii cititori. Variantele de genul Abația repovestită (broșurică de 50 de pagini) sau Noaptea în oraș fără părinți pe înțelesul tuturor ar trebui să fie doar subiecte de podcast specializat în glumițe.

Sînt două lucruri aici, diferite între ele, atît ca formă de exprimare, cît și ca priză la public.

Un Romcon nu va semăna cu un Comic-con niciodată, și nu numai pentru că volumele autorilor români se vînd în tiraje sub 500 de exemplare. Și nu, faptul că 45.000 de oameni vor trece pe lîngă un stand cu cărți SF&F nu cred că va duce la dublarea tirajelor. Să nu uităm că 2017 a fost, într-adevăr, anul în care la East European Comic-con au participat 45.000 de oameni, dar și anul în care a apărut ultimul număr din HAC! Ai cui fani erau cei 45.000? Ai lui Tom Wlaschiha (Jaqen H’ghar, Faceless Man din Games of Thrones), ai lui Christopher Judge (Teal’c din Stargate SG-1)?

Am căutat lista invitaților la Comic-conul bucureștean din 2013 pînă anul trecut: nici un scriitor. Să mai zicem că orginalul Comic-con, cel din San Diego, a avut mereu invitați cîțiva dintre scriitorii de vîrf de F&SF? De pildă WonderCon, Anaheim comic-con 2018 (23-25 martie) îi are ca invitați, printre scenariști de BD și de seriale sau autori de romane grafice, pe Patrick Rothfuss, V. E. Schwab și Laini Taylor, iar Comic-conul de la San Diego (19-22 iulie) îi va avea invitați pe Cory Doctorow și Nalo Hopkinson. Invitați la East European Comic Con (București, 18-20 mai)? Scrie în meniu: actori, artiști, cosplay, celebrități. Fără scriitori.

Și atunci de ce modelul propus să fie Comic-con? Modelul pentru Romcon sau Final Frontier, care – încă – mai e tîrg de carte.

În materialele promoționale ale Final Frontier 7 apare și asta: #jointhegeekside. Eu nu cred că trebuie să fii neapărat geek (un soi de hipster de nișă, nu?) ca să citești și să-ți placă Robert Jackson Bennett sau Graham Joyce, Ray Bradbury sau China Mieville ori Neil Gaiman. Să nu mai fie Final Frontier și pentru cititorii lor? Să nu mai fie nici Romconul?

Nu putem transforma totul în Comic-con. Nici Romconul, nici Final Frontier, care este totuși un tîrg de carte și în care ar trebui ca principalii protagoniști să fie editurile și scriitorii (apropo, pînă mai ieri, Final Frontier avea invitați de onoare scriitori – Liviu Radu, Oliviu Crâznic, Dan Doboș au fost cîțiva). Doar dacă organizatorii vor asta și se feresc s-o facă prea abrupt. Deși nu văd de ce o transformare lentă într-un soi de mini comic-con pentru bloggeri și vloggeri ar trebui făcută pe nevăzute. Se poate declara din start că Final Frontier nu mai este tîrg de carte, ci un festival al bloggerilor și vloggerilor, la care editurile sînt în continuare invitate etc. etc.

Cred că lucrurile sînt clare și un tîrg de carte ar trebui să fie un tîrg de carte, un comic-con un comic-con și o convenție națională de sf ceea ce a fost dintotdeauna. Cum să atragem cît mai mulți participanți? Probabil tocmai oferind ceea ce scrie în meniu, dar la un înalt nivel calitativ.

Leave a reply

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also Comments Feed via RSS.

Be nice. Keep it clean. Stay on topic. No spam.

Argos – Science Fiction & Fantasy 



revista poate fi cumpărată de pe:





Archive